Cati la Golf
Jocuri Online:
Cu toate acestea, nici faptul de a fi fost înrolaţi în armatelestatelor în care rezidau, nici faptul că unii dintre ei se arătau harnici şi iscusiţi în meseriile pe care le practicau, nu i-au scutit de-a lungul secolelor de suspiciuni, antipatie, învinuiri şi persecuţii. Conflictele cu populaţia din ţările în care migraseră – fie că era vorba de ţigani nomazi, sau de cei ce se sedentarizaseră – au început cu mult înainte ca statele să adopte măsuri legislative contra acestor străini consideraţi inutili, periculoşi, inadaptabili şi neasimilabili. Aceşti „pelerini” care formulau nejustificate şi insolente pretenţii de ospitalitate nu erau totdeauna bine primiţi nici în sate, nici în oraşe – care de multe ori le ofereau bani sau le puneau la dispoziţie alimente şi îmbrăcăminte numai pentru a-i determina să părăsească regiunea sau localitatea.
Alte Jocuri: Jocuri Sport
Le-au repugnat totdeauna agricultura, pescuitul şi comerţul sedentarizat (dar în comerţul ambulant ştiau introduce cele mai abile trucuri şi înşelătorii).
în insula Corfu erau, încă din secolele XIV şi XV ţigani foarte pricepuţi în lucratul metalelor – fierari, potcovari, lăcătuşi, căldărari, spoitori. în 1582 ţiganii din Spania erau organizaţi în corporaţii proprii. în Transilvania, Banat, Ţara Românească, zlătăria era într-o vreme monopolul lor (rudarii). în toate ţările – mai ales în ţările balcanice şi din Europa Centrală – ţiganii lucrau împletitori de răchită şi diferite obiecte casnice de lemn – jgheaburi, străchini, copăi, linguri. în Moldova – scrie D. Cantemir – „altă meserie în afară de fierărie şi lucratul aramei, suprema lor virtute şi diferenţă
specifică este furtul şi lenea.” în fine, temperamentul lor agresiv şi interesele militare (permanente sau de moment) ale diferitelor state au pus în evidenţă şi aptitudinile lor de soldaţi. Documente de arhivă, texte narative, opere de pictură sau gravură ne prezintă de-a lungul secolelor ţigani care circulau în grupuri înarmate” (Idem). în sec. XVIII cutreiereau bande de ţigani înarmate în Germania, Finlanda, în pădurile din Alsacia şi Lorena. Adeseori erau înarmate şi femeile. Individual sau în grup, ţiganii au fost acceptaţi şi înrolaţi în armată aproape în toate ţările din Europa; soţiile şi fiicele lor îi însoţeau ca vivandiere – bucătărese, spălătorese, etc.